Cum spuneam, in aceasta sfanta zi de vineri, ne-am pus sa analizam cautarile Gugal. S-au adunat cam multe. Atat de multe incat nici nu am rabdare sa le comentez, dar vi le dau, poate raspundeti voi mai in detaliu decat mine acolo unde va pricepeti.

In primul rand, observ o convergenta spre blogul meu a celor din satele din Culoarul Rucar-Bran, unde am auzit ca se inmultesc oamenii prin incest: imi place sa imi ia tata sfarcurile in gura; matusa m-a rugat sa ii ling pizda; sex pervers in family; mama fututa de propriul ei copil; mame fiu fica se fut; fete futute de tati; mama si fiica se fut; eu te-AM facut, eu te fut primul (corect!) si fiicamea vrea pula (pan’ la ce varsta vrei sa-i dai mura-n gura? e vremea sa se descurce si singura!).

Nu stiu ce am facut sa ii merit pe acesti indivizi, dar am o suspiciune ca urmasii lor vor avea cautari la fel de destepte!

Urmatoarea categorie de oameni nu trebuie speriata, intrucat ei cred ca in monitor locuieste un om care le raspunde la intrebari si la dorinte ca la centrala. Asa ca bietii de ei ii pun tot felu’ de intrebari gen “How to?”: cum sa te faci un haker?? (sa-i spun, sa nu-i spun?); cum se pune fularul la palton; cum sa ma apar de o pers violenta (gugal stie si prescurtari); cum recunosti sexul la broscutele testoase?; cum te intelegi cu un paranoic (iti alegi un personaj); cum recunosc un gay, cum se comporta ;video cum sati futi prietena sa-i placa (dragul de tine!); cum isi face o doamna igiena la pizda (te-au mintit, doamnele nici nu au pizda.)cum poti sa iti dai drumul in pasarica? (cu topoganul); cum sa dai in mintea copiilor- rezumat (se grabeste omu’, n-are vreme sa citeasca fisa tehnica); cum se fumeaza ciocolata droguri (asta cred ca a inteles gresit expresia “high on sugar”), cum sa inveti sa inghiti pula (cu multa rabdare si alcool. vei reusi!); cum pot sa bag o persoana in paranoia; cum sa fi copil-rocker (convinge-i ca nu esti un copil-minune).

Ei mai au si alte nelamuriri si nelinisti, la care asteapta un raspuns imediat. De exemplu: voi mai iubi vreodata; cate feluri de iarba exista; cata iarba se pune intr-un joint; unde stau curvele in budapesta? (in buda, normal); ce zice aia la undeva in balcani; de ce am mereu memorie tampon la winamp; ce inseamna spavanachele (inca una pentru jimerino); de ce nu e buna violenta?; pitbul versus lup si cine omoara; cat de mari sunt durerile facerii ?(un fleac, lasa pastila!); dragostea poate fi inchiriata ?(desigur, nu uita, curvele sunt in buda!).

Mai tare inca de atat ma sperie cei care nu au doar impresia ca Gugal e o persoana, ci si o persoana draga! Aceasta poate fi un iubit ( “nu mai e nevoie sa zici “te iubesc”- don’t sei iu lav mi, dont sei iu nid mi, don’t sei iu uant mi.it’s andarstuuuuud (Depes Mod); ma enervezi, iubitule), o iubita (iubesc sanii tai), un prieten bun-tovaras de beutura (filozofie de tejghea: tre” sa te doara in pula de fete) sau o prietena cu probleme sentimentale ( poate o sa fi si tu fericita?).

Cel mai tare insa ma sperie cei care cred ca in spatele Gugalului e restul lumii, un public, o audienta. Noi toti. Alo, peninsula! ma aude cineva; paranoia toti vorbesc de mine (ghici ce? si noi!); detest infidelitatea; am visat soricei; am visat albine; l-am futut bine (bravo! respira?); stiti iarba (stim); sunt un copil care nu vrea violenta (si eu sunt o fetita care vrea pace in lume si salvarea balenelor. dar nu putem avea totul. iarba e verde, lumea e cruda).

Mai sunt desigur si cei care cred ca Gugalul e un Genie in a bottle, care le indeplineste dorintele ascunse, poruncile si le citeste gandurile:  vreau sa rad citind bancuri; vreau filme cu porno si multe futaiuri .

…si cei care cred ca Gugal e un nenea doctor: ma doare capul ochi si megreata si imi vine; nu ma doare nimic dar ma simt rau; despre gravide- ma simt rau, tremur (pacat ca nu pot vorbi si intre ei); sa lesini de la tigare.

…si in final mai sunt si Agnosticii. Astia inca il cauta pe Gugal insusi, fara sa aiba pretentia ca au habar cine e. Adica il cauta pe Gugal…pe Gugal: google search pagini; cautare google ultima persoana.

Imi sunt cu deosebire simpatici cei care nu gasesc din prima, dar sunt perseverenti:

giapapadia pizda (uneori)

giapapadia pula (ia zi, nu era mai simplu sa ma intrebi direct, in loc sa ma cauti ca pe animale? )

sau

poze cu pizde de 15 ani

poze cu fete de 16 ani (iata ca la Sweet Sixteen, incetam sa mai fim pizde!

sau

jocuri cu maical gecson de fete]

jocuri cu barbi si maical gecson ( a notat toata lumea ce vrea copilu’ aici?)

sau

bancuri cu prosti

bancuri dar nu cu prosti.

bine de stiut.

Cat despre Maical Gecson, avem mereu cautari: vreau sa vad didio lui lui michael jackson (dildoul?); pozele lui maikl gecson (aduciti pozali, fa!); vreau sa vad videoul lui maical jacson (ma tem ca pentru tine e imposibil); www. rezumat despre michael jackson . com (bravo,destept baiat.  fenteaza-i pe fraierii aia!); o miscare de a lui maical.

Dar nu toti cei care cauta pe Gugal sunt superficiali. Unii au preocupari cu adevarat deosebite. In continuare, avem categoria Filosofie si spiritualitate.

cei facuti in eprubeta erau mai buni dar si noi , restu’, suntem ok, nu?

sa dansez fraze

nu eba e de vina

paranoia femeii-cal: centaurul se fute cu amazoanele?

ochi morti

importanta in viata unui animal concret- dar in viata unui animal evaziv?

abstract ciudat

www lumi paralele   cine mai foloseste Masina timpului, cand exista Internet?

Vor exista totusi intotdeauna cei care vor doar porno, futaiuri si senzualitate:

 Edit: Alerta! Am gasit-o pe fata fututa de bau-bau la iarba verde. Doar ca in perspectiva lor bau-bau nu arata deloc asa cum mi-l imaginam eu cand eram mica: adica mic, rosu si rautacios. Poate doar rosu…

Edit 2:…si mi se pare ca era si politist.

In aceasta sfanta zi de vineri 13 in care Saint Paraschiva of Iasi din categoria “Alte figuri publice” a împlinit 1632 de fani pe Feisbuc, noi (adică eu, dar uneori simt ca “e mai multi”) …..ăăăăă …. atata am vrut sa spun.

Auziti, da’ Sfanta Paraschiva de Iasi asta are trupa rock?

Printre putinele principii la care tin pana si in vremuri de izbeliste ale constiintei, unul imi e aproape sfant: nu dau in prieteni. Nu imi barfesc prietenii. Nu incerc sa ii lovesc in coaie, fiindca mi-au gresit cu pumnul.

Insa da, le dau peste nas cand incearca aroganta, ermetismul si nesimtirea si da, le atrag atentia atunci cand, cum s-ar spune ,”their heart is not in the right place”. Fiindca daca cineva care are o problema personala cu mine se lauda ca o are mai mare, nu am sa-l contrazic. Poate are dreptate. Am sa reactionez, desigur, imi sta in instinct. C-asa-i in fotbal. Am sa cultiv indoiala, am sa penalizez ingamfarea si faultul, dar nu am sa spun niciodata “ba a mea!”. Structura mea etica si bunul simt mi-o interzic. Si nici nu imi sta deloc in fire sa ma laud spontan.

Stiu ca am dat peste nas unui sir indian. Imi pare doar rau ca i-am pus intr-o oala comuna si unii s-au simtit lezati in puncte care nu erau ale lor. Si da, am vrut de data asta sa incerc eu apele intr-o chestie anumita, sa vad daca am inteles ce trebuia si daca eram cu adevarat vizata nu numai pe un subiect care nu stiu de unde a aparut si de ce a fost nevoie sa apara, ci si la un nivel josnic, cu totul altul decat trebuia. Am vrut sa vad unde dau si unde sare. Si am fost dezamagita sa vad ca sare de langa mine, din cineva care, de ce sa ne ascundem dupa deget, imi e apropiat si a carui parere conteaza.

Am fost si mai dezamagita sa intuiesc punctul de plecare al circului. Care cred ca e o neintelegere. Cred, fiindca habar nu am. Dupa ce am asteptat, conform instructiunilor, un semn pe care nu l-am primit, tot eu ma aleg cu o fiinta suparata si un spate intors. Iar atunci cand cineva face chestia asta fara sa imi explice, consider ca nici nu are rost sa insist cu intrebarea. Insa cand acel cineva ma si ataca metaforic, indirect, parca da si parca nu, fara sa ii fac nimic, cu aluzii si apropouri, trebuie sa se astepte macar la o reactie care sa il tempereze. Oricum, ce-am primit a rezonat aiurea si din nou, imi pare rau ca am pus mai multe cazuri intr-o oala.

Ca sa inchei, un alt lucru pe care nu il fac, e urmatorul: nu obisnuiesc sa fac judecati de valoare. Rar voi spune cuiva ca e prost, lipsit de talent sau de potential. Daca cineva intelege asta, nu ma cunoaste deloc. Insa ii voi spune atunci cand in anumite situatii e plin de sine, superficial, arogant si gol. Si asta imi e in primu rand datoria de prieten.

Si de om.

Mai stii cand eram mai mici si ai murdarit o fata cu crema de pantofi pe fatza? Nu mai suntem la varsta aia, sper doar ca realizezi.

Proprietarei, care e aici zi si noapte, in loc sa mearga acasa sa-si vada de copii si barbat si nu imi da O CLIPA de liniste cand am treaba, cand vreau sa dorm, sa gatesc sau pur si simplu sa ma relaxez: ia pula!

Idiotilor, care intra in supermarket, arunca doua chestii in cos, se pun la coada si -acum vine partea amuzanta- odata asezati la coada de la casa, se apuca de facut cumparaturi! : luati pula!

Barbatilor care iti fut viata voluntar si apoi se mira ca totusi merge inainte. Luati pula DOAR DACA NU SUNTETI GAY!

Ipocritilor care pretind ca femeile nu au voie sa vorbeasca cu “pula”, dar nu ii deranjeaza sa le indese una pe gura: ia ghici?

Femeilor, care stiu ca nicio alta femeie cu bun simt nu vorbeste porcos in public neprovocata- fiindca nu e placut- si totusi incearca sa dea lectii de vocabular: luati pula! Exista un inceput pentru orice!

Pentru toti cei care simt nevoia sa comenteze postul asta si nu altele DOAR fiindca are in el cuvantul “pula”: well, deduceti voi…

Pentru toti cei care cred ca sunt in “acea zi din luna”: …aveti dreptate. Sau la ce va asteptati? E editie limitata, cica una la sapte femei si la douasopt de zile…

Maybe if I told you the right words, at the right time…

@Deborah Howard, “Embrace”

Mi se intampla des sa ma blochez in gand si sa nu mai realizez ce se intampla in lumea exterioara. Insa nu mi s-a mai intamplat de mult timp sa ma blochez ca ieri noapte, pret de cateva minute bune.

Iti mangaiam o bucata de piele intre coapse si abdomen, luminata curios, selen, cand am inmarmurit: frumusetea corpului pe care il iubeam, o frumusete atat de simpla, autonoma si autoreflexiva, m-a lasat brusc fara respiratie. M-am pierdut dintr-o bucatica de piele intr-un intreg paradis afectiv, cu toata candoarea infantila de care eram capabila doar mangaind, mangaind la nesfarsit, fara sa imi mai dau seama ce fac, fara macar sa gandesc, coplesita de atata frumos. Mangaind un corp inocent ca un copil care nu cunoaste nimic din perversitatile creierului, ale vorbelor, care nu are alte amintiri decat ale lui. Caci corpurile au sigur o logica a lor, o chimie a lor si o memorie a lor, independenta, care a facut pana si multe dintre marile tragedii amoroase sa continue cu o vointa sadica. Iar corpul asta nevinovat, alb, cald nu a facut nimic rau si nu s-a schimbat cu nimic.

Mi-am revenit apoi, te-am vazut pe tine si am realizat: nu conteaza nimic din ceea ce am sau primesc, atat timp cat am de unde si inca pot sa dau. Sa mangai. Si sa ma mir.

Mai ales sa ma mir.

Nu m-am mai mirat de mult timp.

Dar e inca asa de bine cand te tin noaptea in brate si ma tii si tu pe mine sub respiratia ta.

Si tu visezi iar ca te-mpiedici de trepte si tresari.

Deci Baby can I hold you tonight?

Copitele cailor rascolesc zapada alba si rece, in timp ce rotile salta peste pietre de rau obtuz slefuite. Trasura pocneste, rotile scartaie pe zapada  inainte neteda, iar in spate urme adanci, inguste si perfect paralele le marcheaza trecerea. Un miros rece si proaspat de zapada invadeaza narile aproape degerate de frig, clinchetul continua si copitele din fata ale cailor continua sa danseze. Suntem la distante egale de un roman foarte rusesc si un episod foarte new-yorkez. Intre imprejurimile St. -Petersburgului si o caleasca din Central Park.

Inspiram adanc si ne simtim in siguranta. Un copac incarcat se scutura la trecerea lor. O raza calduta de soare se implanta adanc in zapada. Doua suflete gros imbracate se freaca unul de altul incercand sa se incalzeasca. Zambim in mintea noastra tampita de simplitate.

Multa siguranta concentrata in une belle image. Trista si fericita, ca opiumul unei constiinte zdruncinate, prinsa semi-voluntar in manufacturarea unui construct de dureri frumoase. Daca inchizi ochii, raza ti se implanta in ceafa. Si de acolo nu o mai scoti.

Azi dimineata, dupa ce m-am culcat pe la 4 ca sa ma trezesc la 7, am avut o revelatie. Sau mai precis confirmarea unei revelatii. Asta mi s-a intamplat in timp ce ma intindeam sa sting laptopul si m-am rasturnat din nou cu patul, fiind ejectata pe podea. Nicio problema, stiam deja ca patul meu se deschide brusc si ma arunca pe jos- problema reala era ca am aterizat pe laptop, casti, pahare, farfurii si cu parul intr-o tava cu spaghette!

Atunci mi-am zis, exclamand in capul meu ca o fomeie inteleapta: Nu se mai poate trai asa!

Nu se mai poate sa am un orar pe care eu insami nu mi-l cunosc, nu se poate sa nu ajung niciodata niciunde, sa am haine-turn de farfurii-valize-hartii-carti-cani-pachete de tigari-cutii de bere peste tot si mai ales pe jos, in asteptarea  Sanepidului francez, sa-mi imping toti prietenii in exasperare, sa nu am niciodata nimic rezolvat, sa nu recuperez niciodata banii care imi sunt datorati, sa ratez toate datele limita posibile, sa nu merg la examene,sa nu am acte in regula la nevoie, sa nu fac inscrieri si sa nu completez facturi la timp.

Am adormit cu gandul asta.

Dar, din pacate, nu m-am trezit deloc la sapte. Si n-am mai ajuns niciunde.

• Am avut mereu nevoie de autovalidare. Zilele astea mi-am demonstrat ca sunt proasta, speriata si incredibil de slaba, atat in general cat si vis-à-vis de anumite situatii. Si atunci inghet. In zilele in care un profesor ma priveste batjocoritor, iar eu nu mai pot gandi, reactiona, memoria mi-e varza si in zilele in care ma lovesc ganduri straine din zece parti, stiu din prima ca am sa inghet. Si ca are sa tina. Fara autovalidare, fiecare pas e pentru mine insami unul prost facut. Unul nesigur. Si stiu ca pentru a merge mai departe trebuie sa am incredere in mine, cu riscul de a ma minti. Problema e ca niciodata nu am stiut sa ma mint. Au excelat altii.
• Am probleme foarte mari de concentrare in ultima vreme, extrem de mari. Am atentia unei muste in cacat, iar rahaturile pe care singura mi le-am construit au inceput sa ma depaseasca. Cu viteza in care pierzi la Tetris.
• Incep sa ma calce tot mai tare pe nervi oamenii siguri pe ei. As da orice pe siguranta lor, daca nu i-as invidia atat de putin. Daca nu mi s-ar parea atat de plini de ei si ingrozitor de vulgari in siguranta pe care o afiseaza. In modul in care ei niciodata nu iarta, nu se umilesc si nu accepta scuze. In modul in care isi planuiesc viata in detaliu si au si un portret robot al omului care o sa ii faca fericiti bine intiparit in cap. In modul in care se inchina endorfinei, sustin ca dragostea trece prin stomac si ies la o bere doar cand nu sunt obositi.
• Faptul ca sustin ca nu stiu ce vreau e doar o scuza pentru faptul ca o stiu prea bine.  Curajul nu mi-a lipsit niciodata, imi lipseste doar puterea de a mai misca un deget si dorinta de a mai trai o zi. Efectiv mi-e sila.

Iar tu, tu odata ma voiai cat mai repede goala.

Felicitari, acum sunt goala de tot.

Iar hainele nu mi le mai gasesc…

“Every woman adores a Fascist,
The boot in the face, the brute
Brute heart of a brute like you.”

(Daddy, by Sylvia Plath din “Ariel” 1966)

PS: Femeia asta, daca nu murea cu capul in cuptor pe la 30 de ani, ar mai fi avut multe de scris. Cadenta ei ascutita, vocea pur si simplu rafinata, pronuntia capricioasa, inteligenta rebela, neuroza ei lucida…Incantatoare femeie. Dar probabil stia deja asta atunci cand s-a sinucis.

Ani mai tarziu, s-a sinucis si fiul ei. Chimie cerebrala.

Sau poate doar viata.

Fiindca mi-a facut Piscot doua cadouri tare faine. Si cu ea trei.

Si fiindca acelasi lucru- aproximativ- mi-l doresc si eu.

“Draga mea,

Ce vreau eu de la tine? Probabil ca ai auzit barbatii intrebandu-te: Ce vrei tu de la mine? Si, drept urmare, la randul tau te-ai intrebat: ce vor astia de la mine? In afara de, hai sa-i spunem satisfactie, placere imediata, implinire momentana, eu vreau de la tine sa ma lasi fara de respiratie. Si stii mai ce? Mai vreau sa mai faci chestia asta si zilnic, in fiecare secunda, minut, ora, saptamana, an, zi a vietii noastre. Trebuie sa ma surprinzi, minunezi, sperii, incanti la nesfarsit. Vreau sa ma faci sa dansez, vreau sa ma faci sa zambesc, vreau sa ma faci sa rad, vreau sa iti fiu erou unic, singur, nemaivazut, nemaiintalnit, vreau ca mine sa nu mai fie si ca tine de asemenea.
Vreau sa te vad si sa fac: ahhh; stii genul ala de respiratie scurta, uluita, cand tragi aer brusc in piept si iti oxigenezi violent plamanii? Dupa aia faci ochii mari si incepi sa te uiti ca prostu’, cumva pierdut. Ce frumoasa este expresia asta: “ca vitelul la poarta noua”. De fapt asta vreau, crede-ma: sa ma lasi sa ma uit la tine ca un vitel, sa te impung cu botu-n uger; hai ca ma apuca rasul.
Si sa te clefai in priviri pierdute. Sa mugesc cand te vad si sa devin taur. Mielul se face berbec, purcelul mistret, putoiul barbat.
Atata vreau.
Adu-mi sufletul la gura.”

AG, 2005

Bine, si si ca sa il exasperez cu totul pe Krakilla…