Despre idoli si drepturi (I)

Ma nedumereste pana in ziua de azi faptul ca oamenii inca mai au atat de multe ideologii. Drept vorbind, nu pretind ca as fi singura care si-a dat seama, oamenii de stiinta si economistii sunt cel mai putin capabili sa realizeze fragilitatea sistemelor in care muncesc. Cativa mari oameni au construit, cu toate precautiile initiale, mari teorii, validate de o comunitate cu aceeasi idee despre lume si despre ce ‘inseamna’ lucrurile care o inconjoara. Au venit mai apoi acesti mici profesionisti, capabili sa cunoasca toate buzunarele domeniului, uitand insa ca si ei lucreaza in interiorul unor teorii, cu idei si instrumente definite de fix aceiasi indivizi care le-au conceput. Le iau de reale si le afiseaza drept reale, ironici la ‘prostia’ celor care incearca sa le puna in discutie. Si apoi avanseaza noi teorii, pe baza celor vechi si proaste.

Asa se construiesc realitatile, realitatile noastre. Suntem mici zidari care lucram fiecare la icoana noastra pe marele zid care am auzit ca va fi o catedrala, uitand ca ni s-a ordonat sa construim un circ. Si zicem tuturor trecatorilor ca lumea adevarata e cea pe care am invatat-o la scoala.

Primul “don’t” in calea spre a ajunge un om original: nu lua teoriile drept adevaruri. Cel mai jenant lucru la un intelectual e autoreflexibilitatea.

Apoi vin oamenii religiosi, carora oamenii de mai sus incearca sa le impuna aceleasi gesturi de gandire, « riguroase », prefabricate, sperand sa le inlocuiasca superstitiile cu alte « teorii » despre coerenta. Universul e matematic. E elegant. E logic. E coerent. Misiunea unei mari parti din fizica teoretica din zilele noastre e sa –l ia pe Einstein, sa-l puna alaturi de fizica cuantica si sa vina cu o noua teorie care sa fie coerenta. Iata un nou dumnezeu : coerenta. Nietzsche ar fi mandru.

Stiu, stiu, fara simplificari nu se poate. N-am zis ca nu. Am zis doar ca e discutabil.

Apoi vine justitia. Oamenii de rand nu prea au idee despre justitie. Cu atat mai putin in Romania. Incalca-le drepturile, vor ridica din umeri si vor zice ca asta e legea padurii. Dreptul este, in general, un privilegiu al profesiei.

De asta nu cred in educatie. Fiindca iar am uitat pornirea. Incercam sa educam mase, constrangandu-le sa ingurgiteze teorii, ca sa renuntam apoi la ele si sa dam premiul celor mai ascultatori. Fiindca nu uitati, copii, educatia universitara este un privilegiu si nu un drept. Desi in societatea noastra cautam sa avem cat mai putini analfabeti, restul nu pot deveni mai destepti asa, pe gratis. Nu isi pot bate joc pur si simplu si invata, sa zicem, ceva ce nu le-am predat noi, chiar daca uneori e ilogic, uneori e contraintuitiv si uitam sa mentionam sursa sau ca pana si logica si intuitia sunt jucarele. Nu va amagiti,vorbesc pana si de marile facultati private, liberale, cu “tuitie” de mii de euro, cu program « la liber » si cu « opinii critice ». Nu exista animal mai periculos decat omul care vrea cu orice pret si in absolut orice circumstanta sa demonstreze ca are un spirit critic care sustine fix contrariul. Atentie, nu am dori sa stricati acesti bani pe jointuri, trebuie sa invatati prudent. Apoi, cand sunteti pe cont propriu, puteti sa va rezolvati erorile psihice si sa gasiti o coerenta a voastra.

E prea tarziu. Suntem scarbiti si plictisiti. Lasa-ne acum. Fii un mentor, fie-ti mila ca nu pricep, dar nu ma forta. Hai, propun o noua valoare : echidistanta initiala.

Iar am uitat cu totii de la ce am pornit. Prea multe jointuri, luate de la tot felu’ de baietzasi de cartier. Care vor fi cu atat mai putin legalizate fiindca acum ca lumea e speriata de etnobotanice. Si ceaiul si cafeaua sunt ambele lichide. Uite alta afirmatie. E mai usor sa ii tinem asa, prostuti si neinformati, cu o tabara care crede ca de la un fum te urci pe pereti si faci ca lupu´ si o alta tabara careia ii e greu sa recunoasca: da, ba, poti ajunge dependent psihic. Ca de orice altceva.

Ce cautam , de fapt ? Printre altele, cica cunoastere si libertate.

In seara asta, regula e incoerenta. Da’ io n-o sa stiu.