Aurolaci

Ai intrat in mine cu picioarele murdare si mi-ai manjit ochii. M-ai paganizat intre patru pereti , apoi m-ai luat in brate si m-ai aruncat fara vreun cuvant pe podea. M-a scarbit podeaua pe care ai stat cu picioarele tale murdare, aceleasi cu care ai pasit in locul dintre stern si gura stomacului, locul in care lutul s-a prabusit si acum se invart viermi zi si noapte .Si totusi, te-am iubit, asa murdar, prost si necioplit, asa mic si dulce, cuibarit in bratele mele in fiecare seara, cald si lipit, cu respiratia ametitoare din care ma drogam ca sa adorm. Sau cel putin cred ca te-am iubit si am stabilit lucrul asta ca pe un fapt, cu multa vointa si perseverenta.

Am vrut sa iti sar in brate cand mi-ai spus ca daca nu ai pleca, ne-am fi mutat la casa. Am vut sa iti sar in brate in fiecare seara, dar tu nu vedeai nimic in afara cifrelor, cifre multe care se invarteau in fata ochilor si te innegreau in fiecare zi mai mult. Joi te-am vazut negru, negru de tot, nu stiu daca de la mizerie sau fiindca putrezesti inauntru foarte repede. As fi vrut sa te salvez (stii, uneori mi-e mila de tine, foarte mila, si te tratez cu drag ca pe un copil fara mancare), dar sfarseala m-a retezat pe treptele de la metrou. Si am vrut sa zic ceva, dar nu stiam ce, fiindca erai asa de orbit de felul in care imi sta camasa de noapte, de bani, de sex, de autolauda si egoism ca te vedeam negru , prea negru, si chiar daca as fi sters intai cu dosul palmei geamul murdar ca sa iti soptesc ceva la ureche, mi-e teama ca nu ai fi inteles nimic.

Ma simt sfarsita acum, sfarsita de tot, sfarsita ca in clipa inaintea mortii. Dar moartea nu are un moment precis si nu stiu inca daca am inceput deja sa mor sau trebuie sa spun eu punct, sa imi lipesc un pistol de argint de tampla sau sa sar de la etaj, bine parfumata, si cu mainile intinse. Mi-e frig de mor, sunt murdara pe fata si nu am mancat nimic, nu am unde sta. Am picioarele murdare,  dar nu pot verifica, fiindca mi-e frica de viermii dintre stern si gura stomacului, simt cum mi s-au urcat spre ureche si se freaca de timpan. Simt si o lacrima ca se ridica undeva din nas spre colt, de fapt doua, dar sangele navaleste prin bandaj si nu as vrea sa las infirmiera sa astepte.

2 Răspunsuri sa “Aurolaci”

  1. da…numai ce am terminat a ma pune la zi cu posturile tale. foarte frumos, ca de obicei. in special acest ultim post pe care l-am citit. brusc, vreau sa stau cu tine la o cafea/ceai/bere si sa vorbim… ai iesit de pe mess asa ca nu te pot bate la cap sa vii acasa…poate vin eu la paris prin martie daca tot intra cursele ieftine din timisoara…oh, da…paris!

  2. mersi andrea. as sta si eu cu tine la o cafea/ceai/bere si imi pare rau ca repezesc lumea pe net, dar de obicei nu am timp sa stau deloc. poate ne vedem prin martie cand intra cursele ieftine din timisoara, sau cand ajung eu, daca ajung. mersi de aprecieri, of course si mai vbim pe mess:)

Lasă un Răspuns