Psalm
Nu inteleg de ce toata lumea care ma vede stand treaza noaptea crede ca ma ratez. Nu inteleg de ce lumea se enerveaza cand ma vede ca citesc. Nu inteleg de ce se enerveaza cand ma vede ca scriu.
Scria zilele astea Andrei despre ceva foarte frumos, si anume despre regasirea de sine. Am trecut si eu prin zona tampon, si inca mai trec. Am mereu impresia ca trebuie sa fac ceea ce trebuie, si nu ceea ce imi place. Old story. Ce se intampla insa daca ce place E ceea ce trebuie? Nu in totalitate, dar totusi atat de adevarat. Zona tampon de care vorbeste Andrei cred eu ca e atunci cand in timpul pe care il ai trebuie sa iti duci la capat o datorie, in cazul meu cand, de exemplu, ma simt vinovata cand citesc literatura cand as putea citi economie sau drept pentru examene.
Ma bucur ca am ocolit ideea de a studia unele lucruri care imi plac la facultate. Cred ca e nevoie de o depasire de sine ca sa fii ceva mai implinit. Cred ca e nevoie sa faci ceea ce trebuie pentru a excela in ceea ce iti place. Exista asadar doua tipuri de ratare: cea a celuia care face doar ceea ce trebuie (desi ii place) si cea a celuia care face doar ceea ce ii place (caz in care pasiunea va deveni greoaie sau cel putin limitanta).
Cand citesc eu ma simt fericita. La fel cand mazgalesc cu tempera groasa si colorata o foaie de caron. Sau cand pictez pe sticla. Sau cand scriu niste randuri care imi plac. La fel de fericita ca si cand eram mica si stiam mai multe despre civilizatiile antice decat stie astazi un doctorand. Fara gluma.
E nevoie de lucruri care iti plac. Cand stau noaptea si invatz, dupa o zi lunga de cursuri si servici ma apuca migrenele. Aia e obositor si nesanatos. Dar cand stau noaptea sa citesc o carte buna si nu trebuie sa ma trezesc la o ora anume, nu e nesanatos, e binefacator. Zambesc. Gandesc. Imi amintesc. Reproduc. Produc. Imit. Anticipez. Veti rade, dar e adevarat.
Atunci cand simti TU ca un lucru iti face bine, cel mai probabil ca iti face. Fuck sfaturi de reviste, pareri generale, oameni care se “realizeaza” in viata. Urasc cand aud “Vezi ea se concentreaza 24/ 24 pe ce face”. Pai si ce daca nu a primit vreodata o floare? Si ce daca e neinteresanta? Si ce, daca nu iti zice nimic? Si ce , daca nu face decat sa vomite o pseudostiinta? Si ce daca nu stie absolut nimic in plus?
As vrea sa ma lasati frumos in nesanatatea si nebunia mea. Sau oferiti-mi alta. Mersi.Ah, si imi place noaptea.
Salut din drum omul unilateral dezvoltat.
iunie 29, 2008 la 1:27 pm
“Am mereu impresia ca trebuie sa fac ceea ce trebuie, si nu ceea ce imi place. Old story.”
Si pe mine m-a tulburat mult “ce-mi place” vs “ce trebuie” Cred ca daca e ceva ce iti place, work on it, make it better! Doar asa poti sa ajungi cel mai bun, intr-un domeniu pe care il veri practica nu doar cu drag, ci si cu profesionalism. Recunosc insa ca am avut momente grele, de balans – aleg o alta facultate pt ca e mai grea? Pentru ca ar trebui sa ma zbat, sa ma depasesc, sa lupt ca sa invat niste lucruri pe care le consider, de fapt, inutile?
Am ales deci, nu stiu exact motivul – dar mintea mea refuza sa-l categorizeze ca fiind comoditate – sa studiez ce-mi place:)
P.S. Frumos scris, frumos gandit, frumos suflet!
iunie 29, 2008 la 1:59 pm
Ai foarte mare dreptate Ruxi. Ideal e sa iti gasesti un domeniu care iti place, dar care sa iti permita sa faci financiar vbind alte lucruri care iti plac.
Eu am inceput intai cu un domeniu care imi placea mult, dar aveam atata de analizat unele probleme ca au inceput sa ma plictiseasca. Am sa-ti spun deci la ce m-am referit direct aici: m-am referit la chestiile total inaplicabile in realitate ca si “meserii practicabile” pe care le omori atunci cand le incepi. Pur si simplu pentru ca ele nu sunt destinate a fi profesii ad literam.
Oricum, asta e o veche contradictie interioara si anume cea de a excela o profesie care iti place. Sa-ti spun ce am facut eu si la ce ma refeream cand am zis ca am ocolit ideea de a face unele lucruri care imi plac la facultate. Ma refeream mai degraba la faptul ca am ales sa fac doar o parte din lucrurile care ma pasioneaza, si nicidecum faptul ca fac numai ce nu imi place. Ideea e sa faci ceva ce iti place si ceva ce trebuie totodata. Asta poate veni cum zici tu atunci cand faci ceva ce iti place cu mult profesionalism (nici nu iti pot povesti ce mult admir oamenii astia) , dar si cand faci o parte din lucrurile pe care iti plac si pe restul le dezvolti independent. Eu le-am incercat pe ambele. Repet, nu am evitat sa studiez lucrurile care imi plac, doar am avut grija sa nu le acopar pe toate deodata. De unde faptul ca nu imi plac oamenii “prea” unilaterali :)
Pe scurt, admirabila alegerea ta :)
iunie 29, 2008 la 10:56 pm
Ah, ok, got it:) Dar e foarte grea lupta asta cu like vs must:)
Daca ar fi dupa mine, as sta pe munti incontinuu.. partea trista e ca nu ma plateste nimeni sa stau si ma minunez de brazi:))
Daaar am sa fac, de ex, un curs de antrenori de schi, ca tot il practic de la 4 ani, si tot merg cateva ierni ca antrenor prin Noua Zeelanda:)
Pana atunci, ma pregatesc pentru cariera realista de PR-ist:) Asta, pe langa ca-mi place foarte mult, mai e si bine platita. Dar sa stii ca am cugetat mult inainte sa ma opresc pe Relatii Publice, pt ca e un domeniu nou dezvoltat in Ro, si lumea, daca nu e ceva palpabil, cu cifre, operatii pe cord deschis, legi sau cipuri “disecate”, intelege mai greu conceptul. La fel am fost si eu, si ma gandeam daca nu fac o greseala prin faptul ca refuz sa ma infund in economie sau altceva real .. desi am facut mate-info, nu ma atrage deloc. Ma doare sufletul cand vad integrale si prefer sa-i las pe altii:)
Pana acum, nu regret alegerea, sa vedem cand termin faculta. Desi someri sunt la fiecare facultate;)) Si cum eu sunt optimista, chiar cred ca cei cu adevarat buni isi gasesc loc oriunde:)
Si da, e foarte frumos sa stii sa te dezvolti in cat mai multe domenii. Si cred ca eu sunt un om opus fata de cei de care spui tu – adica prea multilaterala. Sunt la stadiul in care fac ordine, vreau sa raman la 2,3 si bune. Am tendinta sa ma intind pe multe chestii si uit sa dorm (un obicei nesanatos pe care-l vad prezent si in cazul tau;))
Si totusi, vreau mai mult, nu sunt multumita si nu am certitudinea ca ce fac e bine. Mereu ma gandesc ca poate ar trebui sa incep sa fac si ce trebuie, nu doar ce-mi place. Mi-e frica sa nu dau cu capu`n gard si sa`mi reprosez ca mi-am construit singura gardul, no wonder ca dau cu capul in el;)
P.S. Mi-au prins bine randurile astea, cred ca le-am scris incercand sa aflu daca e bine sa-ti faci ce-ti place. Si tot nu stiu.
iunie 29, 2008 la 11:57 pm
Ce coincidenta! si eu am terminat tot la mate-info, nu mi-a placut deloc evident asa ca am dat la Political Science si la Communication (un fel de PR al americanilor, combinat cu jurnalism si media).
Proiectu se continua, dar intre timp am aplicat la francezi la Sorbonne la o bilicenta Drept si Economie (adica doua facultati), asta in paralel cu aplicatia cu Stiinte Politice si drept bilingv in Anglia (fiindca intre timp realizasem ca pt stiinte politice trebuie sa incepi cu dreptul) si cea de medicina in Paris (psihiatrie vroiam sa fac) . Am intrat si la medicina, dar era ilegal sa mai incep inca o facultate : )) (go figure) asa ca am amanat. Am amanat, zic fiindca nu vreau sa zic ca am renuntat:D
Economia o urasc, mi se parea si mie mediocra si aplatizanta. Totusi, imi place cum imi rasuceste gandu spre ceva mai valoros, cum ma face sa pretuiesc secunda de timp liber. Imi place cum se combina cu alte ocupatii, cum le scoate in evidenta si in contrast, cum ma invata chestii practice din care sa fac bani pentru a-i folosi in chestii pe care doresc sa le fac. Si asa gandu mi se rasuceste din nou si o vad fascinanta, imi pune ambitia la bataie. Ii vad noile intrebuintari si roluri, felul in care imi modeleaza gandirea si ma face bicolora. next thing I know, incepe sa imi placa.
Avand in vedere ca aici nu mai am voie pe moment, ma gandesc la una sau doua facultati pe care sa le fac in Romania (examene). stiu, am innebunit :)) (Litere, Psihologie sau stiinte politice pana acum, tind spre prima sau a treia fiindca daca fac ceva o sa fac Psihiatrie si nu Psihologie)tam ta tam
iunie 30, 2008 la 11:55 am
Exista asadar doua tipuri de ratare: cea a celuia care face doar ceea ce trebuie (desi ii place) si cea a celuia care face doar ceea ce ii place (caz in care pasiunea va deveni greoaie sau cel putin limitanta).
La prima varianta nu m-am gandit, si abia acu realizez cata dreptate ai :)
iunie 30, 2008 la 3:12 pm
tu cum esti, julie? :D huh? huh?
iunie 30, 2008 la 3:25 pm
eu nu ma ratez :) asa ca nu sunt in aceste doua categorii :))
denial is the first step :d
iunie 30, 2008 la 3:49 pm
nu mai, intrebam cum esti nu care dintre cazurile de ratare =)
iulie 8, 2008 la 1:34 pm
auzi…stii ce melodie asociez acestui post?
j’m'en fous pas mal…a lui edith piaf.
ce zici?
iulie 8, 2008 la 3:42 pm
in ceea ce ma priveste, da
acuma poate ma lamuresti din ce perspectiva faci tu asocierea asta :))
septembrie 27, 2008 la 9:09 am
i am gonna show this to my friend, guy