Nu-mi plac prejudecatile. Si nu-i asa intotdeauna. Da’ daca tot e sa fie, ba ce m-am saturat sa vad ca “fata de 20 de ani, inalta, blonda si cu tzatze mari” e intotdeauna “casatorita din interes”, in timp ce “barbat, 60 de ani , cu o avere impresionabila, 5 masini furate” e doar o biata ”victima” amorezata.
Io as numi-o simplu potrivire de caracter.
Oi oi saracu’, saracu’!
Edit:Nu ma pot abtine , doresc sa impartasesc cu voi noile cautari google, si astea doar din ultima saptamana:
[cum as putea face ca so ling in pizda] Imi dau seama ca cineva are nelamurirea asta de mult, ca tot insista saracu’ si nimeni nu-i spune. Sfatul meu e sa o faci sa vrea, iar apoi sa ai incredere in tine. Vei reusi!
[nu stiu ce sa caut] cauta “blogul lui jimerino ”. vei gasi ceea ce cauti. cu placere!
[rockeri necunoscuti] aici nici nu stiu ce sa comentez din moment ce nu-i cunosc. da’ erau unii in fata la Notre Dame care…
[frustratii si nonvalorile in societatea] tare frustrat trebuia sa fii sa cauti asta!
[ce e paranoia de la iarba] e atunci cand te uiti la Xena, printesa razboinica si te apleci atunci cand arunca chakram-u’. sau acoperi oglinzile ca iti fura sufletul.
[alice l-a vazut pe michael jackson] who the fuck is alice?
[imi place sa te stiu aproape] stiu, krakilla
[maical chiar ieste mort] totusi unii zic ca ieste viu. depinde pe cine crezi.
[de ce s au certat fetele de la gia] acuma am si trupa rock?
[ce simt barbatii cand strang sani] vrei neaparat sa stii ce simt barbatii? ca ti-as putea zice si eu. nu? nah, bine.
[naparleste pula !] O, nuuuu!
[tu erai beat cand ai scris asta?] daca te referi la postul cu maical, da, eram umpic cam.
[cum sa scapi de prostii din casa] spune-le sa iasa 5 minute si sa te astepte afara si apoi inchizi repede usa!
[categorii de sani] sanii in forma de para, sanii “unde?ce?”, sanii-balon, sanii pepene-galben, sanii pepene-rosu, muffini, sanii jenna james, sâliconi etc (a se completa)
Si acum cam o luna am scris ultima data despre el.
Mi se pare macabru cand ma gandesc cat a fost chinuit omul pe care il iubeam in copilarie, caruia ii scriam vederi sa vina la mine si ii va cumpara mami o “carte frumoasa”. Eram de o schioapa cand stateam cu o caseta de a lui in mana si il rugam pe Osi sa imi puna Black or White. Pur si simplu toata lumea l-a chinuit, l-a rastalmacit si i s-a bagat in viata si in suflet.
Precis toti au considerat bizar ca aproape toti copiii il iubesc pe Michael. Dar motivul a fost unul simplu, pe care un copil era in stare sa il simta, pe cand un adult manjit de rautatile vietii nu. Si le-au pus pe toate in capul omului care a cantat pentru astia mici, pentru unitate intre rasele umane si pentru pace. Desteapta miscare, zau.
Mai devreme am fost putin suparata sa vad valurile de simpatie din jurul lui, azi cand stirea mortii lui a fost facuta publica. Toata lumea, brusc, parea sa-l iubeasca. Pana si eu m-am simtit prea insetata de stiri senzationale. Dar mi-a trecut. Sunt convinsa ca parte din ele au fost de la fani adevarati, care i-au apreciat munca si sensibilitatea, care pana acum s-au dat din calea mizeriei si au tacut. Asa ca m-am linistit. Si in plus, nu e momentul sa vorbim de astea. Fiindca nu era viata noastra privata si fiindca uneori e de ajuns sa te uiti la un om si sa stii ca nu minte. Stiti, ca in Fratii Karamazov.
Asa ca Mikey, rest in peace sugar.
PS: Sa nu mai zic ca asta era un barbat cu adevarat sexy, suckers!
Dupa cum unii dintre voi probabil deja stiti, conjuctura (mint, nu era conjunctura) a facut ca de ceva vreme sa ma las sa pun pe hold absolut tot ce are legatura cu viata reala: facultate si sesiune, servici, teatru, sport, relatii, mancare, somn. Intre timp, proprietara, o doamna cu o viata aproape la fel de haotica, m-a rugat sa am grija de copiii ei in fiecare miercuri, fiindca firma ei nu mai poate rezista sub presiunea aceleiasi realitati in care doamna a facut patru copii in doua casatorii si tocmai a eliminat prin avort un al cincilea, desi pe timpul ei vorbeste la telefon si se uita la televizor in timp ce sta zilnic la birou pana dimineata. Avand in vedere ca tot am renuntat la job, am binevoit sa accept sa am grija de pustiul de 7 ani si micuta de 3.
Nu am inteles niciodata de ce ar fi un defect sa o “dai in mintea copiilor”. Dimpotriva, daca reusesti sa faci chestia asta esti un om cu adevarat liber si fericit. Cu un copil esti nevoit sa uiti grijile si prefacatoria de zi cu zi fiindca un copil nu iti da voie sa fii absent. Una din cele mai mari griji pe care o ai fata de un copil, mai ales atunci cand nu este al tau e sa ii dai raspunsul de care are nevoie. Sa intelegi un baietel care iti explica cu toata seriozitatea ca pe el nu il deranjeaza dragostea propriu-zisa ci modul in care fetitele se lipesc de el sa il pupe, la fel ca si bunica lui, inseamna sa rezolvi o problema de viata. Te uiti la ei la lectia de karate si ii vezi cat sunt de diferiti. Cand se impart in trei grupe, unul isi alege cei mai rai si mai sportivi baieti, altul ii alege cu zambetul pe buze pe cei mai mici si mai neajutorati in timp ce altul sterpeleste toate fetele . Apoi trec la probe. Va fi una dintre ultimele ocazii in viata lor in care vor trece printre picioarele unei fete cu simplul gand sa termine exercitiul.
Cu fetitza prin oras e cel mai greu. Se arunca pe jos si face scandal in public, fuge prin ploaie cu pantalonii in vine, se urca pe tricicleta in rochie de mireasa si o prinde in pedala si te uraste serios daca nu ii dai ce vrea. Dar tot e draguta. Am mai avut grija in trecut si de 5-7 copii deodata, deci ma chinui sa o tin sub control fara sa o terorizez.
Cel mai greu lucru insa e faptul ca nu poti sa nu te atasezi. Am plans ca o proasta dupa ultima fetita de care am avut grija, in timp ce prietenul radea de mine spunand ca ” e doar un copil”. Fiindca asta nu e ca orice alt job, e de o suta de ori mai enervant si mai obositor si de o suta de ori mai challenging sentimental. Si nu poti sa te abtii sa nu incepi chiar sa urasti putin parintii care nu ii vad toata ziua in timp ce bietii copii ii asteapta cu sufletul la gura o saptamana, pentru ca ei sa ajunga dupa ce copiii sunt deja in pat. Urasti parintii pe care pur si simplu ii doare in cur daca copilul a mancat ceva toata ziua sau nu. Care nu se intereseaza ce au facut la scoala. Care nu ii lasa sa se odihneasca. Care au facut copii de care nu au habar sa se ocupe doar fiindca au vrut sa aibe si ei, la modul cel mai egoist posibil, copii. Copii care iti multumesc tie cand reusesc sa se distreze si iti ureaza sa castigi cat mai multi bani de la parintii lor.
Miercurea asta,dupa ce am carat un ghiozdan deosebit de greu chiar si pentru mine , il vad pe pusti ca scoate mai tarziu din el o lumanare imensa in sticla, doua becuri, o punga de detergent lichid si alte cateva obiecte total derutante. Am bufnit in ras, in timp ce copilul mi-a zis pe jumatate amuzat, pe jumatate intristat: “They told me it was lunch”.
“Have some courtesy
Have some sympathy, and some taste”
Domnule,
Dupa nopti si nopti de nesomn si framantare, in sfarsit m-am hotarat: trebuie sa te salvez! Da, ai citit bine. Destinul tau sta in mainile mele. M-am tot gandit si m-am rasucit si mi-am dat seama ca nu exista alta solutie decat sa fii discipolul meu. Iar eu voi fi avocatul tau personal. Ba chiar am si ceva experienta in domeniu! Cine naiba a tradus “the Devil’s disciple” prin “avocatul diavolului”, anyway? Nu numai ca nu sunt echivalente perfecte, ci chiar lucruri total opuse.
Dar sa revenim. Probabil ca ai sa razi malitios la o asemenea idee nastrusnica. Probabil ai sa ma acuzi imediat ca nici eu nu o cred si ca am pornit in aceasta expeditie inarmata doar cu propriul egoism literar ,ca sa trambitez lumii o idee din cate stiu eu nemaiauzita. Vreau sa stii ca ai perfecta dreptate. Ego-ul meu este implicat in aceasta poveste pana la coate, iar ideea are tatuata “drepturi de autor” pe ea din crestet pana in talpi.
Apoi, probabil vei spune ca voi renunta in cateva zile. Si aici temerile (sau mai degraba sperantele tale) sunt intemeiate. Trebuie sa intelegi ca nu este tocmai usor sa incerci sa salvezi Diavolul. Dar vom afla cu trecerea timpului.
In tot acest timp eu sper sincer sa devenim prieteni. Caci admitand faptul ca am fost zamilsita de un Dumnezeu dupa chipul si asemanarea Sa, ma incapatanez sa cred ca daca in oameni se gaseste o calitate numita “simt al umorului”, aceasta trebuie sa se gaseasca si in faptura divina.
Or mi s-ar parea de o cruzime nemaipomenita ca toti crestinii sa doreasca sa salveze toata faptura umana si pe tine sa te dea la o parte, de parca nu am avea acelasi tata ! Caci daca tu vei fi salvat, toata lumea va trebui sa te urmeze. Eu nu vreau sa ajunga nimeni in Iad, nici macar Diavolul! Ce prostie auzi, sa iti declare razboi! Nu mai vreau sa solidarizez cu aceasta lipsa de sensibilitate.
Deocamdata voi incheia aici fiindca marturisesc ca inca nu stiu ce sa iti spun si poate tu stii oricum dinainte ce gandesc, asa ca s-ar putea sa ma ostenesc degeaba! Totusi, aceasta este doar prima mea scrisoare catre tine, deci ca intre doua fiinte “de lume” te-as ruga sa fii ingaduitor. Tot acest balamuc este in interesul tau. Daca totul merge bine, probabil va urma si o carte, dar eu incerc pe cat putinta sa ma dezvat de posesivitatea asta care ma apasa si imi voi da silinta sa devin un avocat cat mai dezinteresat. Toata lumea stie ca avocatii ajung sa creada in ideile pentru care pledeaza si de asemenea stiu ca nu le-ar placea sa ajunga nici ei in Iad conform bancurilor. Astept cu nerabdare un raspuns de la tine- si te rog frumos nu fi agresiv ca si in visul acela in care purtai costum Armani si imi tranteai usile si dulapurile!
“We begin by coveting what we see every day. Don’t you feel eyes moving over your body, Clarice? And don’t your eyes seek out the things you want?”
Sa-ti explic cum incepe. Ca un bruiaj nefiresc intre oase, o diferenta de temperatura perfida cand sugi usor din tigara cu limba. Orice zgomot metalic, strident -de exemplu o lingurita care se leagana intr-o cana goala- iti scoate ochii din naturaletea lor involuntara. si ii tavaleste pe tavan. Stomacul se surpa pe dinauntru in timp ce respiratia accelereaza fara sa stii.
Penetreaza-mi hipotalamusul, te rog
E unicul loc in care ma simt cu adevarat singura
Vreau chirurgie pe cromozomi si pe cord deschis
Fiecare ligament iti paralizeaza de frica si singura lege mecanica pe care o cunosti e o alunecare incestuoasa intre valuri reci. Trebuie sa alegi cu iuteala sedativul preferat si sa ti-l administrezi pe loc: cafea, tigara sau comedie. Pana incepe sa iti placa. Si comedia te arunca in documentar. E ca si cum ai face dragoste cu tine insati, doar ca celalalt tu e frica. Si frica te priveste sincer in ochi in timp ce te patrunde cadentat. Deodata, incet, iti zambeste si tu ii zambesti inapoi. Iar chipul ei alb, palid se incalzeste usor, gradat si recunosti increderea.
Welcome to the rollercoaster, baby! fiindca linistea tine o clipa. Increderea nu numai ca nu te va mai viola insidios, ci va rade tot cu dosul palmei de pe biroul de lucru si te va urca direct cu fundul pe lemn. Unde te va fute euforic, maniacal si tu vei tremura de nerabdare. Veti face planuri impreuna. Veti urzi conspiratii universale. Vei ajunge vedeta in latex, Excelenta sa din loja suprema, Einstein si Leonardo da Vinci , curand, curand – iti promite. In timp ce inima iti sare sa iti iasa din piept si descoperi un ciudat ritm al reflexelor necontrolate. Trebuie sa te ridici, sa faci. Un repezis incontrolabil de idei, un vartej de creativitate iti inlocuieste fiinta. O esenta dinamica,calda si fara sfarsit care curge si curge, dar nu poti sa prinzi nicio idee cu mana. Trebuie sa le lasi sa se duca la vale. Live and let die.
Curand, in euforie se infiltreaza pori de neliniste. Si incepe iar.
Segmenteaza-mi informatia din labii cu o igiena desavarsita
si defragmenteaza-mi timpul cu rabdarea geniului
Nu ma teroriza mediocru, nu-mi fura pozele si secretele
Nu vreau un amator ridicol de 4chan, nici un iluminist de mana a treia
Nu exista nicio alta sansa de salvare decat sa imi zgarii direct pielea cu un creion si sa ma tii in brate; trebuie sa fii un geniu senzual, dulce si imaculat. Care intra pe nesimtite doar ca
Sa imi gaseasca erorile din sistemul de securitate
Dar as lasa ca persoana care a facut chestia ASTA sa fie batuta pana la sange si apoi obligata sa-si bea propriul pisat. Dupa care sa o futa in cur o haita de soricari.
Am vazut si eu aseara emisiunea lui Ciutacu pe net, pentru prima sau a doua oara in viata mea. Aia cu EBA. Mi-a placut ca atitudinea lui a mers spre a pastra o atmosfera amicala si decenta. Nu mi-a placut ca aceasta atitudine a fost ca de obicei- falsa. Mascata cu aroganta si nevoia de a dovedi ceva in esenta irelevant.
Totusi, momentul in care am descoperit ca acel ceva e faptul ca Elena Basescu, intrebata care e opinia ei , a zis ca ar fi de acord cu legalizarea drogurilor usoare mai ca m-am tavalit pe jos de ras. Imensa indignare din fiecare cotidian, multimea de comentatori care striga “Vaca analfabeta”, “Iti urez succesuri!” , “Drogato” si “Fetitza lui taticu” ma face sa imi intaresc convingerea aia- o stiti voi- ca prostia e de multe feluri.
Avem una masa de comentatori, sustinatori aprigi ai echipei de soc Ciutacu- Badea- baieti haiosi , dar a caror carenta in etica profesionala si nu numai lasa mult de dorit e dezastruoasa. Sustinatori in mare parte (nu zic toti) avand cel putin unul din urmatoarele defecte: betivi, fumatori, batausi, analfabeti, inculti sau pur si simplu extremisti de stanga, treziti peste noapte de vuietul goarnei in lupta dura impotriva drogurilor si analfabetismului. Si avem o a doua masa de comentatori care huiduie obsesiv si la fel de extremist trupa rock a celor de mai sus. Dar e de acord cu ea cand vine vorba de EBA.
Si acum sa inteleg fenomenul de inductie si deductie care a avut loc. Lumea s-a uitat la emisiune si a zis: “Pe langa ca e analfabeta, proasta, “intelectuala” si umbla in Bamboo vrea si ca ale noastre progenituri sa se injecteze cu heroina in vene!”. Si au porcait-o toti dupa obicei si bineinteles cu un prost gust incredibil.
E momentul adevarului, oameni buni. Aveti 50 de ani? Bun, atunci probabil va DROGATI si voi cu tigari, cafea sau violenta casnica. Si daca nu va drogati cu toate astea, va inselati nevasta, mancati prea mult zahar sau va uitati la sezonul 1876378 al unui sitcom, telenovele sau campionat de fotbal. Si daca tot nu faceti toate astea, copiii pe care ii aveti o fac. Aveti 20 de ani? 30? Atunci probabil stiti ca 80-90% din cunostintele voastre fumeaza iarba ocazional sau la greu. Ii stiti, ii cunoasteti, ii iubiti, sunt de-ai vostri. Au un job, o familie si diferite nume de cod pentru o amarata de plantuta verde care ii face sa creada ca laba piciorului s-a desprins si a fugit de ei pe covor. Da? Ne-am inteles? Nu va uitati in spate!
In principal, mi-e indiferent daca iarba se legalizeaza sau nu. Iarba e mai sanatoasa ca multe alte chestii . Pe de alta parte, nu e total lipsita de efecte nocive ( in definitiv ajungi oricum sa o fumezi ). Dar ce e sigur e ca nu te duce la injectare in vene. Eventual la o injectare cu siropul de ciocolata de la McDonalds. Asadar, va rog eu mult, daca tineti cu amandoua mainile de bere, faceti gura ca nu se mai fumeaza in firma sau va futeti secretara pe la spate zilnic la ora 5, nu fiti ATAT de ipocriti incat sa dati vina pe EBA ca vrea sa legalizeze drogurile usoare. E ridicol.
Traficul la negru de iarba e probabil mult mai periculos fiindca apare monopolul pe sub mana. Oamenii care il fac, desi adeseori fara proaste intentii fura voluntar sau involuntar mult mai mult din buzunarul Statului si implicit al vostru decat o amarata de fosta “fotomodeala” care vrea sa candideze la un post oficial si care oricum castiga in functie de atentia pe care reuseste sa o castige. Reglementarea e zero, taxe nu exista, protectia consumatorului nu exista si totusi 80-90% din tinerii de astazi fumeaza iarba. Nu face doar bine, dar se intampla.
Si daca tot suntem la momentul adevarului, la europarlamentare nu exista un singur candidat. Exista mai multi. Ii cunoasteti, ii intuiti? Stiti ceva despre ei? Despre politica lor? Despre grupul european spre care vor migra? A, nu?
”E vina lui Basescu!” a ajuns deja semn de punctuatie in limba romana. Acum urmeaza fiica-sa. Daca o luam asa, ce sa mai zicem de Iliescu care nici nu isi mai aminteste de cativa tineri asa, usor morti. E? Problema e mult mai complexa si dezvoltarea obsesiilor nu duce pe nimeni niciunde. Si nu, nu sunt fan Basescu. Basescu are deja foarte multe greseli la activ. Dar nu sunt nici hater Basescu. Sentimente de astea puternice nutresc doar fata de oamenii carora le recunosc parfumul.
Pai cum ce? Ce stiau ele sa faca mai bine: s-au dezbracat. Si apoi una s-a imbracat o_O. Hainuinimic, ca au mai facut-o si altele. Macar au aflat toti ca “The Balkan girls they like to party liketopartyliketoparty”. Pentru ca muzica si versurile Laurentiu Duta.
Probabil au votat melodia asta pe ritmuri balcane o gramada de fatuci care apoi o sa se rupa pe tocuri pana la Milano, unde sa exclame nedumerite “Auzi tu fata, ce zice asta:” u biutiful garls, like tu parti. u uant cofi?”". “Tu fata, seamana pe Adi Mutu”. Si se duc :|
